La mulţi ani! Să fii sănătoasă, să porţi iubirea în inimă, să alini suferinţa celor dragi, cu zâmbetul pe buze, fără să te plângi, fără să plângi, să ne fii adăpost de vreme rea, să faci soarele să răsară în miez de noapte, să râzi şi să te bucuri cu forţa spiritului tău liber şi înţelept, să ne cuprinzi cu duioşie şi blândeţe pentru încă o vreme, dacă se poate fără sfârşit.
Am primit de la tine dragostea de frumos, onestitatea, corectitudinea, mândria, neînduplecarea învelită în diplomaţie, înţelegerea, acceptarea, toleranţa, simţul umorului... exagerat chiar, după unele păreri, spiritul pătrunzător, încrederea în oameni, independenţa, asumarea răspunderii, puterea de a răzbate printre obstacole, blândeţea şi dragostea de mamă. Le-ai dăruit în fiecare zi, ai construit cu ele o ţară, o lume în care am devenit eu...
Astăzi mi-aduc aminte...
Mi-aduc aminte un chip îngrijorat
Şi o abia ghicită încruntare
Când îi spuneam sau nu că mi s-a dat
Ori trupului, ori inimii cuvântul doare.
Mi-aduc aminte braţe delicate
În care nu era putere să sucească
Lumea pe dos, dar pentru care "nu se poate"
Nu exista în ordinea firească.
Mi-aduc aminte de un cântec mut
Ce legănându-mi somnul şi trezia
M-a tot păzit de cele de care m-am temut,
Discret şi-atent, toată copilăria.
Mi-aduc aminte de singurul meu sculptor
Fără unelte dure, numai cu iubire,
Cioplind la mine, amprentele cu dor
Mi le-a lăsat nepreţuită moştenire.
Scris de ziua mamei, în săptămâna în care tema aleasă de Nymphetamine pentru Blog Power este "Familia-patria cea mică".
Au mai povestit despre patriile lor:
Asta-i pentru noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu